14 definiții pentru osatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet sau structură de rezistență a unei construcții, a unei mașini, a unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

osatu sf [At: BARCIANU / V: (pop) osăt~ / Pl: ~ri / E: fr ossature] 1 Totalitate a oaselor unui vertebrat Si: schelet, (rar) osărie. 2 (Fig) Structură. 3 (Teh) Sistem de bare asamblate rigid, constituind structura de rezistență a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini, a unei nave etc.

OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. format din bare (de metal, de beton armat sau de lemn) îmbinate astfel încît să reziste la greutăți. ♦ Fig. Structură, alcătuire (a ceva).

OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].

OSATÚRĂ s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constituție internă; structură. 3. sistem de bare, structura de rezistență a unei construcții, mașini etc. (< fr. ossature)

OSATÚRĂ ~i f. 1) (la om și la animalele vertebrate) Ansamblul oaselor dintr-un organism; schelet. 2) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistență a unei construcții; carcasă; schelet. 3) fig. Constituție internă a unei opere scrise; schemă compozițională; schelet. /<fr. ossature

osatură f. 1. totalitatea oaselor unui om sau animal; 2. fig. schele, podiș: osatură în fier.

*osatúră f., pl. ĭ (fr. ossature, it. ossatura). Ordinea și pozițiunea oaselor unuĭ corp, schelet. Pĭesele principale care susțin ceva: osatura unuĭ pod și (fig.) a uneĭ drame. V. schelet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri

osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.

OSATU s. 1. (ANAT.) schelet, sistem osos, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (O ~ puternică.) 2. schelet, structură. (~ de rezistență a unei construcții.)

Intrare: osatură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osatu
  • osatura
plural
  • osaturi
  • osaturile
genitiv-dativ singular
  • osaturi
  • osaturii
plural
  • osaturi
  • osaturilor
vocativ singular
plural

osatură

  • 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osărie schelet
  • 2. Schelet sau structură de rezistență a unei construcții, a unei mașini, a unei nave etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. figurat Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: structură

etimologie: