15 definiții pentru orz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORZ, (1) s. m., (2) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. Specie de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.

orz sn [At: HERODOT (1645), 105 / V: (reg) orj / Pl: (14, 15) ~uri, (15) oarze și (înv, 11) ~ure / E: ml hordeum] 1 (Șîc) ~-moldovenesc (sau ~-românesc, ~-de sau în-patru-dungi, -rânduri, -muchii, ~-muchiat) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe (Hordeum vulgare). 2 (Reg; îc) ~-iernatic (sau mucher) Varietate de orz (1) cu spicul în șase muchii (Hordeum hexastichum). 3 (Reg; îc) ~ de- (sau cu-, în-) două-dungi (sau -rânduri, -muchii) Orz (1) cu două rânduri de semințe Si: orzoaică (Hordeum distiehum). 4 (Reg; îc) ~-pădureț Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spice drepte, care crește prin păduri umbroase și prin dumbrăvi (Hordeum europaeum). 5 (Reg; îc) ~zul-șoarecilor (sau -șoarecelui, -guzganilor) Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele asemenea orzului obișnuit, dar cu spicul mult mai mic, cu țepi deși și aspri (Hordeum murinum). 6 (Reg; îc) ~ul-dracului Plantă erbacee care are spicul cu țepi tari. 7 (Reg; îc) ~-trifurcat Planta Hordeum tetrastichum. 8 (Reg; îc) ~-de-Egipt, ~-galos (sau -gol), ~-coada-rândunicii (sau -evantai) Planta Hordeum zeocriton. 9 (Pop; îe) A dat ~ul în copt A sosit momentul pentru a face un lucru oarecare. 10 (Pop; îe) A-l împunge (sau a-l înțepa) pe cineva ~ul A nu avea astâmpăr. 11 (Prc; csc) Semințe de orz, folosite ca hrană pentru animale, în industrie, la fabricarea berii, a alcoolului, a amidonului, și în alimentație, ca înlocuitor al cafelei, la fabricarea pâinii, a arpacașului etc. 12 (Pop; îe) A strica (sau a pierde) ~ul pe gâște A dărui lucruri bune cuiva care nu știe sau nu poate să le prețuiască. 13 (Pop; îe) A face ~ din grâu A schimba un lucru mai bun cu altul mai rău. 14 (Lpl) Specii de orz. 15 (Pex) (Lpl; îf oarze) Lan de orz.

ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.

ORZ, orzuri și oarze, s. n. (Adesea cu sens colectiv) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rînduri de boabe (Hordeum sativum); (cu sens colectiv) boabele acestei plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie (la fabricarea berii, a alcoolului, a amidonului) și în alimentația omului, (ca înlocuitor al cafelei, la fabricarea pîinii, a arpacașului etc.). Trag acasă, cum trage calul la traista cu orz. CREANGĂ, P. 116. Căpitanul Turculeț... a ascuns prin gropi griul și orzul și dușmanul a găsit tot pustiu în drumul său. NEGRUZZI, S. I 171. Sînt trei feluri de orzuri, I. IONESCU, P. 242. ◊ Expr. A strica orzul pe gîște = a dărui lucruri bune cuiva care nu știe să le prețuiască. Degeaba mai voiți a strica orzul pe gîște. CREANGĂ, P. 332. 2. Semănătură, lan de orz (1). Tocmai bine se coc și oarzele. DAVIDOGLU, O. 79. Calea pe care o urmam se îneca în orzuri și în finețe. GALACTION, O. I 37. Prin oarze mai coapte. TEODORESCU, P. P. 64.

ORZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescență în formă de spic, ale cărei boabe sunt folosite ca furaj și în alimentație. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gâște a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merită. /<lat. hordeum

orz n. gen de cereale din fam. gramineelor (Hordeum): din făina de orz popoarele nordice fac pâine (mai puțin nutritivă ca cea de grâu), iar grăunțele-i servă de nutreț animalelor și la fabricarea berei. [Lat. HORDEUM].

orz n., pl. urĭ și oarze (lat. hórdeum, it. orzo, pv. ordi, fr. vpg. orge). O plantă graminee (hórdeum vulgáre). Grăunțele acesteĭ plante: dă orz caluluĭ! A strica orzu pe gîște. V. gîscă. – La popoarele nordice, orzu ține locu grîuluĭ și servește la făcut pîne. Maĭ spre sud, el servește și ca nutreț cailor. Arpacașu e orz decorticat, ĭar grisa e orz sfărămat. Tot din orz se prepară și malțu, care servește la făcut bere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orz2 (bob/lan de orz) s. n., (sorturi) pl. órzuri, (lanuri) oárze

orz s. m., s. n., pl. n. (sorturi) órzuri, (lanuri) oárze

orz, oarze (lanuri de orz) și orzuri (diferite feluri de orz).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orz s. m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordeum (Pușcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo.Der. orzar, s. m. (negustor de grîne); orzărie, s. f. (lan de orz); orzișor, s. m. (arpacaș); orzoaică, s. f. (varietate de orz); orzăreț (var. urzăreț), adj. (varietate de pere).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORZ (lat. hordeum) s. m., s. n. 1. S. m. Gen de plante anuale și perene din familia poaceelor, cu rădăcini fasciculate și tulpini înalte de 80-130 cm, frunze liniare, mai late ca ale grâului, cu limbul ondulat și cu spic lung, format din 4-6 rânduri de boabe. Se cultivă ca furaj, având o valoare nutritivă ridicată; constituie materia primă în industria berii și a spirtului. Se folsește și în alimentație, ca surogat de cafea, arpacaș etc. Din cele c. 30 de specii, cele mai cultivate sunt o. comun (Hordeum vulgare) și orzoaica. Este una dintre cele mai vechi plante agricole, cunoscută din comuna primitivă. Se cultivă în Europa, Asia, America, Africa, cea mai mare producătoare fiind Rusia (14,1 mil. t., 2000). ♦ Boabele plantei descrise mai sus. 2. S. n. (La pl.) Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1).

HORDEUM L., ORZ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, America, Asia și Europa, cca 22 specii, graminee anuale, erecte, cu frunze alterne, sesile, compuse dintr-o lamină de obicei liniară, cu nervuri paralele și dintr-o vagină despicată, înfășurînd tulpina dreaptă, cilindrică, fistuloasă, pe o mare întindere. Ligula se găsește în partea internă, la linia de întîlnire a vaginii cu lamina. Spic terminal, format din spiculețe cu 1-3 flori. Paleele au o aristă de mai mulți centimetrii lungime. Spre maturitate, pedunculul spicului este foarte fragil. Cariopsa îmbrăcată în palee nu se desprinde.

Intrare: orz
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orz
  • orzul
  • orzu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • orz
  • orzului
plural
vocativ singular
plural
orz1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orz
  • orzul
  • orzu‑
plural
  • orzuri
  • orzurile
genitiv-dativ singular
  • orz
  • orzului
plural
  • orzuri
  • orzurilor
vocativ singular
plural
orz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orz
  • orzul
  • orzu‑
plural
  • oarze
  • oarzele
genitiv-dativ singular
  • orz
  • orzului
plural
  • oarze
  • oarzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orz

  • 1. substantiv masculin (numai) singular Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: orzișor un exemplu
    exemple
    • Căpitanul Turculeț... a ascuns prin gropi grîul și orzul și dușmanul a găsit tot pustiu în drumul său. NEGRUZZI, S. I 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trag acasă, cum trage calul la traista cu orz. CREANGĂ, P. 116.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Degeaba mai voiți a strica orzul pe gîște. CREANGĂ, P. 332.
        surse: DLRLC
  • 2. substantiv neutru Specii de orz.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Sînt trei feluri de orzuri, I. IONESCU, P. 242.
      surse: DLRLC
    • comentariu Plural: orzuri.
      surse: DEX '09
  • 3. substantiv neutru Semănătură, lan de orz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tocmai bine se coc și oarzele. DAVIDOGLU, O. 79.
      surse: DLRLC
    • Calea pe care o urmam se îneca în orzuri și în fînețe. GALACTION, O. I 37.
      surse: DLRLC
    • Prin oarze mai coapte. TEODORESCU, P. P. 64.
      surse: DLRLC
    • comentariu Plural: oarze.
      surse: DEX '09

etimologie: