7 definiții pentru oronimic (adj.)
Explicative DEX
ORONIMIC, -Ă, oronimici, -ce, s. n., adj. (Care denumește) o formă de relief. – De la oronimie.
oronimic, ~ă [At: MG I, 73 / Pl: ~ice, ~ice / E: oronimie] 1 sn Denumire topică pentru formele de relief. 2 a (Lin) Care denumește un munte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORONIMIC, -Ă adj. (Lingv.) Care denumește un munte. // s.n. Denumire topică pentru formele de relief. [Cf. fr. oronymique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORONIMIC, -Ă s. n., adj. (cuvânt) care denumește o formă de relief; oronim. (< fr. oronymique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
oronimic1 (desp. o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f. oronimică, pl. oronimice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*oronimic1 (o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f. oronimică, pl. oronimice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Jargon
OR-, v. ORO-. □ ~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: o-ro-, or-o-
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
oronimic, oronimicăadjectiv oronimic, oronimicesubstantiv neutru
- 1. (Care denumește) o formă de relief. DEX '09 DN MDN '00 DETSsinonime: oronim
etimologie:
- oronimie DEX '09 DEX '98
- oronymique DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.