ORONIMIC, -Ă, oronimici, -ce, s. n., adj. (Care denumește) o formă de relief. – De la oronimie.

oronimic, ~ă [At: MG I, 73 / Pl: ~ice, ~ice / E: oronimie] 1 sn Denumire topică pentru formele de relief. 2 a (Lin) Care denumește un munte.

ORONIMIC, oronimice, s. n. Denumire toponimică pentru formele de relief. – Din oronimie.

ORONIMIC, -Ă adj. (Lingv.) Care denumește un munte. // s.n. Denumire topică pentru formele de relief. [Cf. fr. oronymique].

ORONIMIC, -Ă s. n., adj. (cuvânt) care denumește o formă de relief; oronim. (< fr. oronymique)

ORONIMIC ~ce n. Cuvânt prin care se denumește o formă de relief. /Din oronimie

oronimic¹ (desp. o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f. oronimică, pl. oronimice

oronimic² (desp. o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronimice

*oronimic¹ (o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f. oronimică, pl. oronimice

!oronimic² (o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronimice

oronimic s. n., pl. oronimice

OR-, v. ORO-. □ ~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.