10 definiții pentru orfelin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin.

orfelin, ~ă smf [At: VÎRNAV, F. 137r/9 / Pl: ~i, ~e / E: fr orphelin] (Iuz) Orfan (1).

ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e, s. m. și f., adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin.

ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e, s. m. și f. (Franțuzism) Orfan. Ajutorase într-ascuns orfelini nevoiași. C. PETRESCU, O. P. II 302.

ORFELÍN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Orfan. [< fr. orphelin].

ORFELÍN, -Ă s. m. f. (copil) orfan. (< fr. orphelin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orfelín (înv.) adj. m., s. m., pl. orfelíni; adj. f., s. f. orfelínă, pl. orfelíne

orfelín s. m., adj. m., pl. orfelíni; f. sg. orfelínă, g.-d. art. orfelínei, pl. orfelíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: orfelin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfelin
  • orfelinul
  • orfelinu‑
plural
  • orfelini
  • orfelinii
genitiv-dativ singular
  • orfelin
  • orfelinului
plural
  • orfelini
  • orfelinilor
vocativ singular
  • orfelinule
  • orfeline
plural
  • orfelinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orfelin, -ă orfelină

etimologie: