2 definiții pentru orbita

orbitá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. orbiteáză

ORBITÁ vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter)

Intrare: orbita
verb (V201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) orbita orbitare orbitat orbitând singular plural
orbitea orbitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) orbitez (să) orbitez orbitam orbitai orbitasem
a II-a (tu) orbitezi (să) orbitezi orbitai orbitași orbitaseși
a III-a (el, ea) orbitea (să) orbiteze orbita orbită orbitase
plural I (noi) orbităm (să) orbităm orbitam orbitarăm orbitaserăm, orbitasem*
a II-a (voi) orbitați (să) orbitați orbitați orbitarăți orbitaserăți, orbitaseți*
a III-a (ei, ele) orbitea (să) orbiteze orbitau orbita orbitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)