2 definiții pentru orbita

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBITÁ vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbitá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. orbiteáză

Intrare: orbita
verb (V201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbita
  • orbitare
  • orbitat
  • orbitatu‑
  • orbitând
  • orbitându‑
singular plural
  • orbitea
  • orbitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbitez
(să)
  • orbitez
  • orbitam
  • orbitai
  • orbitasem
a II-a (tu)
  • orbitezi
(să)
  • orbitezi
  • orbitai
  • orbitași
  • orbitaseși
a III-a (el, ea)
  • orbitea
(să)
  • orbiteze
  • orbita
  • orbită
  • orbitase
plural I (noi)
  • orbităm
(să)
  • orbităm
  • orbitam
  • orbitarăm
  • orbitaserăm
  • orbitasem
a II-a (voi)
  • orbitați
(să)
  • orbitați
  • orbitați
  • orbitarăți
  • orbitaserăți
  • orbitaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbitea
(să)
  • orbiteze
  • orbitau
  • orbita
  • orbitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)