8 definiții pentru oranj (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÁNJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Portocaliu. 2. S. n. Culoare oranj (1). – Din fr. orange.

oranj sn, a [At: PETRESCU, O. P. I, 145 / Pl: ~uri / E: fr orange] (Frm) 1-2 (Culoare) portocalie.

ORÁNJ adj. invar., s. n. (Livr.) Portocaliu. – Din fr. orange.

ORÁNJ adj. invar., s.n. (Liv.) Portocaliu. [< fr. orange].

ORÁNJ I. s. m. portocal. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea portocalei. III. s. n. băutură răcoritoare din portocale. (< fr. orange)

oránj s. n. (alim.) Băutură răcoritoare din portocale ◊ „În curând băutura răcoritoare Rio, Kiwi, cola, orange R.l. 10 VIII 92 p. 4; v. și 1213 IX 92 p. 6 [scris și orange] (din fr. orange „portocală”; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: oranj (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oranj
  • oranjul
  • oranju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oranj
  • oranjului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oranj (s.n.)

  • 1. Culoare oranj.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Băutură răcoritoare din portocale.
    exemple
    • În curând băutura răcoritoare Rio, Kiwi, cola, orange. R.l. 10 VIII 92 p. 4; vezi și 1213 IX 92 p. 6.
      surse: DCR2
  • comentariu Scris și: orange.
    surse: DCR2

etimologie: