10 definiții pentru opus (s.n.) op


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus.

opus1 sn [At: DM / Pl: ~uri / E: lat opus, ger Opus] (Muz) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale.

ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.

ÓPUS1 s. n. Termen consacrat în muzică, pentru a denumi, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. Sonata lui Beethoven opus 57.

ÓPUS s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].

ÓPUS s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus)

ÓPUS ~uri n. Creație muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus[1]

  1. Scris și (prescurtat): op LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.

ópus s. n., pl. ópusuri[1]

  1. Scris și (prescurtat): op LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

opus (cuv. lat. „lucrare, operă, muncă, acțiune, faptă”), termen folosit spre a numerota lucrările muzicale în ordinea compunerii sau publicării lor; în mod obișnuit apare abrev. op., urmată de cifre indicând numărul lucrăriii (ex. op. 1, op. 27 etc.). Pentru prima dată termenul apare folosit de B. Marini (1617). Numerotarea o. este uneori relativă (în special pentru sec. 18) deoarece diferiți editori au folosit numerotări diferite.

Intrare: opus (s.n.)
opus2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opus
  • opusul
  • opusu‑
plural
  • opusuri
  • opusurile
genitiv-dativ singular
  • opus
  • opusului
plural
  • opusuri
  • opusurilor
vocativ singular
plural
op3 (abr.) abreviere
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • op
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opus (s.n.) op

  • 1. muzică Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor.
    exemple
    • Sonata lui Beethoven opus 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație.
      surse: DEX '09 NODEX
    • diferențiere Termen consacrat în muzică, pentru a denumi, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale.
      surse: DLRLC DN
  • comentariu abreviere op
    surse: DEX '09

etimologie: