optimizare sf [At: DN³ / Pl: ~zări / E: optimiza] 1 Alegere și aplicare a soluției economice optime dintre mai multe posibile. 2 (Mat) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximumului unei funcții.

OPTIMIZARE s.f. Acțiunea de a optimiza și rezultatul ei. ♦ (Mat.) Raționament sau calcul care permite a găsi valorile unuia sau mai multor parametri corespunzînd maximului unei funcții. [< optimiza].

OPTIMIZARE s. f. acțiunea de a optimiza. ◊ ansamblu de lucrări de cercetare operațională care urmărește găsirea celei mai bune soluții pentru rezolvarea unei anumite probleme. ◊ (mat.) raționament, calcul care permite a găsi valorile unuia sau mai multor parametri ce corespund maximului unei funcții. (< optimiza)

optimizare s. f. Îmbunătățire, ameliorare ◊ „O problemă de optimizare a amestecului de produse petroliere.” I.B. 9 XI 66 p. 1. ◊ „Ce măsuri se iau în transporturi pentru optimizarea circulației și economisirea carburanților.” R.l. 28 VII 79 p. 2 (din optimiza, cf. fr. optimisation; DMN 1967; SMFC IV 314; L. Seche în LR 2/75 p. 176; DT; DEX, DN3)

optimizare s. f., g.-d. art. optimizării; pl. optimizări

optimizare s. f., g.-d. art. optimizării; pl. optimizări

optimizare s. f., g.-d. art. optimizării; pl. optimizări

OPTIMIZARE s. v. îmbunătățire.