10 definiții pentru optativ (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus.

OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus.

optativ, ~ă [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: optatif lat optativus] (Grm) 1 a (Îs) Modul ~ Mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. 2 a (Îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. 3 sn Mod optativ. 4 sf Propoziție optativă. 5 a Care exprimă o dorință.

OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. (Gram.; numai în expr.) Mod optativ = mod care exprimă o acțiune dorită. (Substantivat) Realizarea, acțiunii exprimate prin optativ depinde de obicei de o condiție, exprimată sau nu. GRAM. ROM. I 313. Propoziție optativă = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. În strînsă legătură cu propozițiile exclamative sînt cele optative, care exprimă o dorință. L. ROM. 1953, nr. 4, 37.

OPTATÍV, -Ă adj. Care exprimă o dorință. ♦ (Gram.) Mod optativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune dorită; propoziție optativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. [Cf. fr. optatif, lat. optativus].

OPTATÍV, -Ă I. adj. care exprimă o dorință. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus)

OPTATÍV ~ă (~i, ~e) Care optează; în stare să exprime o dorință. ◊ Mod ~ mod al verbului care exprimă realizarea acțiunii ca fiind dorită. Propoziție ~ă propoziție care exprimă o dorință. /<fr. optatif, lat. optativus

*optatív, -ă adj. (lat. optativus, d. optare, a dori. V. optez). Care exprimă o dorință: modu optativ, fórmulă optativă. Gram. S. n., pl. e. Modu care arată dorința, ca: aș vrea, aș fi vrut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

optatív1 adj. m., pl. optatívi; f. optatívă, pl. optatíve

optatív adj. m., pl. optatívi; f. sg. optatívă, pl. optatíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OPTATÍV, -Ă adj. (cf. fr. optatif, lat. optativus): în sintagmele enunțiativă optativă, interogativă optativă, mod optativ și propoziție optativă (v.).

Intrare: optativ (adj.)
optativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optativ
  • optativul
  • optativu‑
  • optati
  • optativa
plural
  • optativi
  • optativii
  • optative
  • optativele
genitiv-dativ singular
  • optativ
  • optativului
  • optative
  • optativei
plural
  • optativi
  • optativilor
  • optative
  • optativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

optativ (adj.)

  • 1. Care exprimă o dorință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: