4 definiții pentru onto
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
onto- [At: DN3 / E: fr, it onto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Ființă. 2 Existență.
ONTO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „ființă”, „existență”. [< fr., it. onto-, cf. gr. on, ontos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONT(O)- elem. „ființă, existență”. (< fr. ont/o/, cf. gr. on, ontos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ONTO- „ființă, existență”. ◊ gr. on, ontos „ceea ce există, ființă” > fr. onto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. onto-. □ ~clazie (v. -clazie), s. f., etapă în evoluția existenței unei ființe, caracterizată prin preponderența proceselor de deteriorare; ~geneză (v. -geneză), s. f., ontogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., dezvoltare a individului, începînd de la embrion și pînă la stadiul de adult; sin. ontogeneză; ~gonie (v. -gonie), s. f., disciplină care studiază apariția ființelor pe pămînt; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a filozofiei care studiază trăsăturile existenței; ~morfogeneză (v. morfo-, v. -geneză), s. f., dezvoltare a țesuturilor și a organelor în cursul ontogenezei unui individ.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ontoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „ființă”, „existență”. DN
etimologie:
- onto- DN