9 definiții pentru omuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără niciun merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț.

omuleț sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: om + -uleț] 1-2 (Șhp) Om (mic de statură) Si: omușor (1-2), omuț (1-2). 3 (Gmț) Copil. 4 (Dep) Om neînsemnat, lipsit de merite. 5 (Dep) Om cu preocupări mărunte, meschine.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. Diminutiv al lui om. 1. Om mic de stat. Era un omuleț mărunțel, negricios, care se ținea mereu de glume. DUMITRIU, N. 198. Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. O îndîrjire încăpățînată și dureroasă, nefirească la asemenea vîrstă și la un astfel de omuleț. C. PETRESCU, R. DR. 80. 2. Om neînsemnat, fără nici un merit, cu preocupări meschine. Același omuleț deșert și de nimica, plin de egoism, ne strigă: «Vedeți ce superior sînt eu?». GHEREA, ST. CR. 80.

OMULÉȚ ~i m. (diminutiv de la om) Persoană lipsită de valoare. /om + suf. ~uleț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

omuleț, omuleți s. m. v. oagăr (1).

Intrare: omuleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omuleț
  • omulețul
  • omulețu‑
plural
  • omuleți
  • omuleții
genitiv-dativ singular
  • omuleț
  • omulețului
plural
  • omuleți
  • omuleților
vocativ singular
  • omulețule
  • omulețe
plural
  • omuleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omuleț, omulețisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un omuleț mărunțel, negricios, care se ținea mereu de glume. DUMITRIU, N. 198. DLRLC
    • format_quote Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. DLRLC
    • format_quote O îndîrjire încăpățînată și dureroasă, nefirească la asemenea vîrstă și la un astfel de omuleț. C. PETRESCU, R. DR. 80. DLRLC
  • 2. figurat Om neînsemnat, fără niciun merit; om cu preocupări mărunte, meschine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Același omuleț deșert și de nimica, plin de egoism, ne strigă: «Vedeți ce superior sînt eu?». GHEREA, ST. CR. 80. DLRLC
etimologie:
  • Om + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.