8 definiții pentru omuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omuleț sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: om + -uleț] 1-2 (Șhp) Om (mic de statură) Si: omușor (1-2), omuț (1-2). 3 (Gmț) Copil. 4 (Dep) Om neînsemnat, lipsit de merite. 5 (Dep) Om cu preocupări mărunte, meschine.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără niciun merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. Diminutiv al lui om. 1. Om mic de stat. Era un omuleț mărunțel, negricios, care se ținea mereu de glume. DUMITRIU, N. 198. Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6. O îndîrjire încăpățînată și dureroasă, nefirească la asemenea vîrstă și la un astfel de omuleț. C. PETRESCU, R. DR. 80. 2. Om neînsemnat, fără nici un merit, cu preocupări meschine. Același omuleț deșert și de nimica, plin de egoism, ne strigă: «Vedeți ce superior sînt eu?». GHEREA, ST. CR. 80.

OMULÉȚ ~i m. (diminutiv de la om) Persoană lipsită de valoare. /om + suf. ~uleț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omuléț s. m., pl. omuléți

omuléț s. m., pl. omuléți


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

omuleț, omuleți s. m. v. oagăr (1).

Intrare: omuleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omuleț
  • omulețul
  • omulețu‑
plural
  • omuleți
  • omuleții
genitiv-dativ singular
  • omuleț
  • omulețului
plural
  • omuleți
  • omuleților
vocativ singular
  • omulețule
  • omulețe
plural
  • omuleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omuleț

  • 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Era un omuleț mărunțel, negricios, care se ținea mereu de glume. DUMITRIU, N. 198.
      surse: DLRLC
    • Ușa trosni, sări din clampă, și în birou țîșni un omuleț. GALAN, B. I 6.
      surse: DLRLC
    • O îndîrjire încăpățînată și dureroasă, nefirească la asemenea vîrstă și la un astfel de omuleț. C. PETRESCU, R. DR. 80.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Om neînsemnat, fără niciun merit; om cu preocupări mărunte, meschine.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Același omuleț deșert și de nimica, plin de egoism, ne strigă: «Vedeți ce superior sînt eu?». GHEREA, ST. CR. 80.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Om + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09