omologat, ~ă [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: omologa] 1 (D. un act scris) A cărui valoare sau autenticitate a fost confirmată, în baza autorității conferite de lege. 2 (D. un rezultat sportiv) Recunoscut oficial. 3 (D. produse) A cărui fabricare a fost acceptată oficial.

OMOLOGA, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.

OMOLOGA vb. I. tr. A aproba, a sancționa anumite acte pentru a le da valoare juridică. ♦ (Sport) A recunoaște oficial o performanță, în urma verificării. ♦ A confirma oficial calitățile unui produs, aprobînd folosirea lui în anumite scopuri. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. homologuer].

A OMOLOGA ~ghez tranz. 1) (acte scrise) A aproba în urma unei verificări prealabile (dând valoare juridică). 2) (produse industriale) A aproba în mod oficial în vederea fabricării în serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscină. 4) (rezultate, performanțe sportive) A recunoaște oficial, înregistrând (după verificarea corespunzătoare). /<fr. homologuer

omologa vb., ind. prez. 1 sg. omologhez, 3 sg. și pl. omologhează