5 definiții pentru omnivoră
Explicative DEX
OMNIVOR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.
OMNIVOR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de mihvar
- acțiuni
OMNIVOR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se hrănește cu produse de origine vegetală și animală; în stare să mănânce de toate. /<fr. omnivore
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
!omnivor adj. m., s. m., pl. omnivori; adj. f., s. f. omnivoră, pl. omnivore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
omnivor, -voră.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Jargon
OMNI- „tot, totalitate”. ◊ L. omnis „tot” > fr. omni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. omni-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește pretutindeni; ~scop (v. -scop), s. n., stativ care permite examinarea radiologică a bolnavului în toate incidențele; ~vor (v. -vor), adj., s. m. și f., (animal) care se hrănește atît cu hrană vegetală, cît și cu hrană animală.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
omnivor, omnivorăadjectiv omnivoră, omnivoresubstantiv feminin omnivor, omnivorisubstantiv masculin
- 1. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN NODEX DETS
etimologie:
- omnivore DEX '09 MDA2 DEX '98 DN NODEX