9 definiții pentru ogorât (s.n.) ogorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî.

ogorât1 sn [At: LM / V: (reg) ~rit / Pl: (rar) ~uri / E: ogorî] (Reg) 1 Ogor (8). 2 Ogorâre (2). 3 Prașilă a porumbului.

OGORẤT, ogorâturi, s. n. Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî.

OGORÍT s. n. v. ogorât.

OGORÎ́T s. n. Faptul de a pregăti un teren pentru cultură; arat. Arătura sau ogorîtul pentru popușoi. se face obișnuit primăvara. PAMFILE, A. R. 69. – Variantă: ogorit (HODOȘ, P. P. 44) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ogorât (s.n.)
ogorât1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogorât
  • ogorâtul
  • ogorâtu‑
plural
  • ogorâturi
  • ogorâturile
genitiv-dativ singular
  • ogorât
  • ogorâtului
plural
  • ogorâturi
  • ogorâturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogorit
  • ogoritul
  • ogoritu‑
plural
  • ogorituri
  • ogoriturile
genitiv-dativ singular
  • ogorit
  • ogoritului
plural
  • ogorituri
  • ogoriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ogorât (s.n.) ogorit

etimologie:

  • vezi ogorî
    surse: DEX '98 DEX '09