ogodi¹ [At: PSALT. 44 / V: (reg) ag~, ug~ / Pzi: ~desc / E: slv оугодити] (Înv) 1 vi A fi pe placul cuiva Si: a plăcea. 2-3 vi A afla (mulțumire sau) plăcere în ceva. 4 vt (Îe) A nu ~ pe cineva A se arăta nemulțumit de cineva. 5 vt A permite. 6 vt A respecta.

ogodi² [At: CORESI, ap. GCR I, 30/11 / V: (reg) ag~ / Pzi: ~desc / E: mg aggod-ik] 1-2 vti (Îrg) A (se) îngriji de ceva.

ogodi³ vrr [At: N. REV. R. XIV, nr. 22, 349 / Pzi: ~desc / E: bg угодя се, srb ugòditi se] (Reg) 1 A se înțelege asupra prețului. 2 A se tocmi.

‡OGODI (-desc) vb. intr. A afla mulțumire, comoditate, a-i fi pe plac [vsl. u g o d i t i].

ugodi v vz ogodi¹

ogodésc și ug- v. intr. (vsl. u-goditi. V. a- și po-godesc). L. V. Trăĭesc în ogodu meŭ. A nu ogodi de (vsl. negodovati), a nu-țĭ plăcea, a te arăta nemulțămit.

ugodésc, ugodn-, V. ogod-.

OGODI vb. v. accepta, admite, aproba, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi, târgui, tocmi.

ogodi vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. TÎRGUI. TOCMI.

ogodi, ogodesc, vb. IV (înv.) 1. a trăi după plac, liber. 2. a fi plăcut, a plăcea. 3. a permite. 4. a respecta. 5. a îngriji, a vedea de.

ogodí, v.i. v. agodi („a aștepta”).

ogodi, vb. tranz. – v. agodi („a aștepta”).

ogodi, ogodesc, (agodi), vb. tranz. – A aștepta (pe cineva). – Sl. ugodu „a aștepta, a omeni, a cinsti” (MLRM 1958). În Trans., vb. ogodi are sensul general de „a fi plăcut, a plăcea”, la fel ca și sl. ugodu (Cihac).

OGODI¹ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit) A fi pe placul cuiva, a fi plăcut, a plăcea; a afla mulțumire, plăcere (în...). Că meserearea ta între ochii miei iaste și bire ogodii (îngăduiiu h, plăcuiu d) întru deadevărul tău. psalt. 44. Cuget eu oamenilor să le ogodesc. coresi, l. 390/6, cf. 347/21. El nu ascultă sfatul bătrînilor să le ogodească, ce ascultă de tineri. moxa, 350/8. ◊ Expr. A nu ogodi de cineva = a se arăta nemulțumit de cineva. Începură a nu ogodi de Iacov și de Ioan. coresi, ap. TDRG. 2. Tranz. (Învechit) A permite, a îngădui. Ruga-se acelor muncitori și dzise lăsați-mă și ogodi[ți]-mi să fac rugăcioni. cuv. d. bătr. ii, 155/4. Va dzice trupul către [su]flet, suflete dirept, ce-mi tu mie ogodiși a face rău. cod. tod. 227. ◊ absol. Vărsă [mir] în capul lui șăzînd. Văzură ucenicii lui și nu ogodiră, ce grăiră: derept ce fu aceasta pagubă? tetraev. (1574), 246. 3. Tranz. (Învechit) A ține seama de..., a respecta. Să ogodim... porîncele lu Dumnezeu. coresi, ap. dhlr ii, 519. ◊ Intranz. Pristănia în toată calea rea, e de reu nu socoti (nu ogodi h). psalt. 65. – prez. ind.: ogodesc. – Și: ugodi (psalt. 63), agodi vb. IV. – Din slavon. оугодити „a plăcea”.

OGODI² vb. IV. Intranz. (Învechit și regional) A se îngriji, a avea grijă de... A ogodi de a trupului neavoie neoprit iaste și fără păcat. coresi, ap. gcr i, 30/11. ◊ Tranz. Tu, frătiuc, nu-mi mai vini, Nici n-ai cine te-agodi. birlea, b. 120, cf. 122. Spuńe-ńe cîn îi vińi, O, că noi ti-om ogodi; Spuńe-ńe cînd îi înturna, O, că noi ti-om aștepta, arh. folk. vi, 235, cf. Mat. dialect, i, 232, alr ii/346. – prez. ind.: ogodesc. – Și: (regional) agodi vb. IV. – Din magh. aggód-ik.

OGODI³ vb. IV. refl. recipr. (Regional) A se înțelege asupra prețului, a se tocmi (Vrata – Craiova). cf. n. rev. r. xiv, nr. 22, 349. Ogodește-te cu boieru. ib. – prez. ind.: ogodesc. – Din bg. угодя се, scr. ugòditi se.