12 definiții pentru oficios (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFICIOS, -OASĂ, oficioși, -oase, adj., s. n. (Publicație) care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

OFICIOS, -OASĂ, oficioși, -oase, adj., s. n. (Publicație) care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

oficios, ~oa a [At: LP 14 / V: (iuz) ofiți~ / P: ~ci-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat officiosus, -a, -um, ger offiziös, fr officieux] 1 (D. ziare, informații publicate etc) Care reflectă și susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid etc. fără a avea un caracter oficial. 2-7 (Nrc) Oficial (1-3, 6-8).

OFICIOS, -OASĂ, oficioși, -oase, adj. (De obicei despre ziare, despre informații publicate etc.) Care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, fără a avea un titlu oficial. Știre oficioasă. Ziar oficios. ▭ [Izbutise] a da agenției noastre oficioase un caracter oficial. ALECSANDRI, S. 171. ◊ (Substantivat) «Drapelul» e oficiosul guvernului. REBREANU, R. I 183. – Pronunțat: -ci-os.

OFICIOS, -OA adj. Comunicat de oficialitate, de o autoritate, dar nu cu caracter oficial; care reprezintă părerea oficialității, fără a fi recunoscut expres ca atare. // s.n. Organ de presă care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără să fie organul său oficial. [Pron. -ci-os. / cf. lat. officiosus, fr. officieux, germ. offiziös].

OFICIOS, -OA adj., s. n. (organ de presă) care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără a fi însă oficial. (< fr. officieux, lat. officiosus)

OFICIOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival (despre publicații) Care reprezintă poziția unui guvern, a unui partid sau a unei grupări politice, deși nu este legat oficialmente de acestea. [Sil. -ci-os] /<lat. officiosus, fr. officieux

oficios a. 1. gata de a face servicii; 2. care emană dintr’un izvor autorizat, dar n’are caracterul unui act public: comunicațiune oficioasă.

*oficiós, -oásă adj. (lat. officiosus, conform datoriiĭ). Serviabil, îndatoritor: om oficios. Care emană tot de la o autoritate orĭ un guvern, dar e maĭ puțin de cît oficial: ziar oficios. Adv. În mod oficios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oficios1 (desp. -ci-os) adj. m., pl. oficioși; f. oficioa, pl. oficioase

oficios1 (-ci-os) adj. m., pl. oficioși; f. oficioasă, pl. oficioase

oficios adj. m. (sil. -ci-os), pl. oficioși; f. sg. oficioasă, pl. oficioase

Intrare: oficios (adj.)
oficios1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficios
  • oficiosul
  • oficiosu‑
  • oficioa
  • oficioasa
plural
  • oficioși
  • oficioșii
  • oficioase
  • oficioasele
genitiv-dativ singular
  • oficios
  • oficiosului
  • oficioase
  • oficioasei
plural
  • oficioși
  • oficioșilor
  • oficioase
  • oficioaselor
vocativ singular
plural
ofițios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oficios, oficioaadjectiv
oficios, oficioasesubstantiv neutru

  • 1. (Publicație) care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Știre oficioasă. Ziar oficios. DLRLC
    • format_quote [Izbutise] a da agenției noastre oficioase un caracter oficial. ALECSANDRI, S. 171. DLRLC
    • format_quote «Drapelul» e oficiosul guvernului. REBREANU, R. I 183. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.