6 definiții pentru ocârmuitor (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCÂRMUITOR, -OARE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc.; cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.
ocârmuitor, ~oare [At: (cca 1650-1675) GCR I, 190/26 / V: (înv) ~iu, otc~, otcârmuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: ocârmui + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care conduce un stat, o instituție, o armată etc. Si: cârmuitor. 3 smf (Pex) Cârmaci al unei corăbii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCÂRMUITOR, -OARE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc., cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocârmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) adj. m., s. m., pl. ocârmuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocârmuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocârmuitor (înv.) (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. ocârmuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocârmuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocârmuitor adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. ocârmuitori; f. sg. și pl. ocârmuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -mu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ocârmuitor, ocârmuitorisubstantiv masculin ocârmuitoare, ocârmuitoaresubstantiv feminin ocârmuitor, ocârmuitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc. DEX '09sinonime: cârmuitor
etimologie:
- Ocârmui + sufix -tor. DEX '09