7 definiții pentru ocultist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.

OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.

ocultist[1], [At: CADE / Pl: ~iști, ~e / E: fr occultiste] (Rar) 1-2 smf (Adept și) practicant al ocultismului (1). 3-5 a Ocult (1-3). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

OCULTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică ocultismul. [< fr. occultiste].

OCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)

OCULTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care se ocupă cu ocultismul. /<fr. occultiste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocultíst adj. m., s. m., pl. ocultíști; adj. f., s. f. ocultístă, pl. ocultíste

ocultíst s. m., adj. m., pl. ocultíști; f. sg. ocultístă, pl. ocultíste

Intrare: ocultist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocultist
  • ocultistul
  • ocultistu‑
plural
  • ocultiști
  • ocultiștii
genitiv-dativ singular
  • ocultist
  • ocultistului
plural
  • ocultiști
  • ocultiștilor
vocativ singular
  • ocultistule
  • ocultiste
plural
  • ocultiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocultist, -ă (persoană) ocultistă

  • 1. Persoană care practică ocultismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: