ocular, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu, ~ie snf / Pl: ~i, ~e / E: fr oculaire] 1 a Care se referă la ochi. 2 a Privitor la ochi. 3 a Al ochiului. 4 a (Îs) Martor ~ Persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 5-7 a, snf (Lentilă sau) (grup de lentile ale unui instrument optic) care servește la observarea imaginii formate de obiectiv. corectat(ă)

*OCULAR l. adj. 1 🩺 Al ochiului, ce ține de ochi: mușchi ~i ¶ 2 ⚖️ Martor ~, martor care era de față, cel ce depune mărturie despre cele ce a văzut cu ochii lui. II. (pl. -re) sn. 📻 Lentila unui instrument de optică pe care se aplică ochiul [fr.].

OCULAR¹, oculare, s. n. Lentilă sau grup de lentile ale unui instrument optic care servește la observarea imaginii produse de obiectiv.

OCULAR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoană care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecîndu-se sub ochii săi; distanță oculară = distanță dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentilă a unei lunete, a unui microscop etc. care este așezată în partea unde se găsește ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].

OCULAR, -Ă I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)

OCULAR¹ ~e n. (la aparatele optice) Lentilă îndreptată spre ochiul observatorului. ~ul microscopului. /<fr. oculaire, lat. ocularius

ocular a. ce ține de ochiu: nerv ocular; martur ocular, cel ce însuș a văzut faptele ce povestește. ║ n. sticla pe care s’aplică ochiul, în opozițiune cu obiectivul.

*oculár, -ă adj. (lat. ocularius. V. ochelarĭ). De ochĭ, al ochĭuluĭ: nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbește. S. n., pl. e. La ochene, sticla din partea ochĭuluĭ (în opoz. cu obĭectiv).

oculariu, ~ie snf vz ocular

ocular² s. n., pl. oculare

ocular² s. n., pl. oculare

ocular s. n., pl. oculare