ocular, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu, ~ie snf / Pl: ~i, ~e / E: fr oculaire] 1 a Care se referă la ochi. 2 a Privitor la ochi. 3 a Al ochiului. 4 a (Îs) Martor ~ Persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 5-7 a, snf (Lentilă sau) (grup de lentile ale unui instrument optic) care servește la observarea imaginii formate de obiectiv. corectat(ă)

*OCULAR l. adj. 1 🩺 Al ochiului, ce ține de ochi: mușchi ~i ¶ 2 ⚖️ Martor ~, martor care era de față, cel ce depune mărturie despre cele ce a văzut cu ochii lui. II. (pl. -re) sn. 📻 Lentila unui instrument de optică pe care se aplică ochiul [fr.].

OCULAR¹, oculare, s. n. Lentilă sau grup de lentile ale unui instrument optic care servește la observarea imaginii produse de obiectiv.

OCULAR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoană care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecîndu-se sub ochii săi; distanță oculară = distanță dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentilă a unei lunete, a unui microscop etc. care este așezată în partea unde se găsește ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].

OCULAR, -Ă I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)

OCULAR¹ ~e n. (la aparatele optice) Lentilă îndreptată spre ochiul observatorului. ~ul microscopului. /<fr. oculaire, lat. ocularius

ocular a. ce ține de ochiu: nerv ocular; martur ocular, cel ce însuș a văzut faptele ce povestește. ║ n. sticla pe care s’aplică ochiul, în opozițiune cu obiectivul.

*oculár, -ă adj. (lat. ocularius. V. ochelarĭ). De ochĭ, al ochĭuluĭ: nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbește. S. n., pl. e. La ochene, sticla din partea ochĭuluĭ (în opoz. cu obĭectiv).

oculariu, ~ie snf vz ocular

ocular² s. n., pl. oculare

ocular² s. n., pl. oculare

ocular s. n., pl. oculare

OCULAR, -Ă adj., s. n. și f. 1. Adj. Care se referă la ochi, privitori la ochi, al ochiului. Cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w. Pasărea era bâtrînă, deoarece penajul pieptului era cȋt se poate de deschis, iar cununa grumazului la osul ocular era slabă și îngustă. linția, p. ii, 285. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. Cf. negulici. S-a scris o relație pe larg despre cele ȋntîmplate de la 13 pînă la 19 sept. în București, de un martor ocular. ghica, a. 643. O traducem aci din literă în literă, precum ȋn tribunaluri se înregistrează fără nici o schimbare depunerile unui martur ocular. hasdeu, i. v. 200, cf. id. i. c. i, 14, ddrf, șăineanu, barcianu. El își încheie povestirea arătînd că și-a alcătuit-o după spusele marturilor oculari. iorga, l. i, 489. Ce fel de martori oculari sînteți dumneavoastră care nu mai știți exact ce s-a petrecut acum doi ani? camil petrescu, o. II, 412. 2. Adj., s. n. și f. (Lentilă sau grup de lentile ale unui instrument optic) Care servește la observarea imaginii formate de obiectiv. Cf. stamati, f. 87. Microscopul... se compune de doă lentilii: lentilia obiectivă... și lentilia ocularie. marin, f. 471/12. Luneta lui Galileu se compune esențialmente, ca și luneta astronomică, dintr-o obiectivă și o oculară. poni, f. 396. Citirile la microscop se fac cu ajutorul unui ocular spiral, putîndu-se citi direct miimile de milimetru și aprecia zecimile de miimi. ioanovici, Tehn. 380, cf. 206. – Pl.: (adj.) oculari, -e, (s. n. și f.) oculare. – Și: (învechit) oculariu, -ic s. n. și f. – Din fr. oculaire.