3 definiții pentru octroiere
Explicative DEX
OCTROIA vb. I. tr. (Jur.) A acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. [Pron. -tro-ia, p. i., 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. octroyer].
OCTROIA vb. tr. (jur.) a acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. (< fr. octroyer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
octroia vb., ind., prez. 3 sg. octroiază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: octroiere
octroiere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||