OCTACORD, -A, octacorzi, -de, adj., s. n. (Muz.) 1. Adj. Care are opt coarde. 2. S. n. Liră cu opt coarde. – Din fr. octacorde.

octacord, ~ă [At: DN³ / Pl: ~rzi, ~e / E: fr octacorde] (Muz) 1 a Care are opt coarde. 2 sn Liră cu opt coarde.

OCTACORD, -Ă, octacorzi, -de, adj., s. n. (Muz.) 1. Adj. Care are opt coarde. 2. S. n. Liră cu opt coarde. – Din fr. octacorde.

OCTACORD adj. (Muz.) Care are opt coarde. // s.n. Liră cu opt coarde. [< fr. octacorde, cf. gr. oktachordos < octo – opt, chorde – coardă].

OCTACORD s. n. 1. liră cu opt coarde. 2. sistem muzical de opt sunete. (< fr. octocorde)

OCTACORD ~uri n. Instrument muzical în formă de arc îndoit și prevăzut cu opt coarde. /<fr. octacorde

octacord (< gr. ὀϰτάχορδος [octáhordos], adj., „cu opt corzi”, de la ὀϰτώ [octo „opt”] și χορδή [hordé „coardă”]) 1. Instrument cu opt corzi: liră octacordă. A opta coardă a fost adăugată de Pitagora din Samos (v. heptacord); după o altă versiune, ar fi fost adăugată de Liceon Samianul sau de Simonide din Ceos. 2. Sistem de 8 sunete, numit și diapason (1) (gama* care progresează trecând prin toate sunetele) sau, mai frecvent, harmonia [v. armonie (II)]; era sistemul perfect [v. systema teleion] al epocii clasice gr. V. greacă, muzică.