octacord (< gr. ὀϰτάχορδος [octáhordos], adj., „cu opt corzi”, de la ὀϰτώ [octo „opt”] și χορδή [hordé „coardă”]) 1. Instrument cu opt corzi: liră octacordă. A opta coardă a fost adăugată de Pitagora din Samos (v. heptacord); după o altă versiune, ar fi fost adăugată de Liceon Samianul sau de Simonide din Ceos. 2. Sistem de 8 sunete, numit și diapason (1) (gama* care progresează trecând prin toate sunetele) sau, mai frecvent, harmonia [v. armonie (II)]; era sistemul perfect [v. systema teleion] al epocii clasice gr. V. greacă, muzică.