opțiuni
8 definiții pentru ocop

Explicative DEX

ocop sn [At: URECHE, ap. LET. I, 172 / V: (reg) ocup / Pl: ~uri / E: pn okop] 1 (Înv) Șanț de apărare Si: tranșee. 2 (Mol) Coviltir.

ocóp n., pl. urĭ (pol. okop, rus. okóp, sîrb. opkop, d. vsl. kopati, a săpa. V. copcă 2, copie 1, scopesc; căpăluĭesc). Vechĭ. Retranșament, tranșeĭe.

ocup sn vz ocop

Etimologice

ocop (-puri), s. n. – Tranșee. Pol. okop (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Sinonime

OCOP s. v. șanț, tranșee.

ocop s. v. ȘANȚ. TRANȘEE.

Arhaisme și regionalisme

OCOP s.n. (Mold.) Șanț de apărare, tranșee. Se cunosc ocupurile leșilor făcute de atunce. URECHE. Pre hotarul satului sînt ocupuri făcute de Ieși. URECHE. Au intrat în ocop ș-au scos pe turci. PSEUDO-COSTIN, 15r. Numai ce s-audzie tunurile dînd din ocup. NECULCE. Variante: ocup (URECHE; NECULCE). Etimologie: pol. okop. Cf. h i n d i c h i u.

OCUP s.n. v. ocop.

Intrare: ocop
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocop
  • ocopul
  • ocopu‑
plural
  • ocopuri
  • ocopurile
genitiv-dativ singular
  • ocop
  • ocopului
plural
  • ocopuri
  • ocopurilor
vocativ singular —
plural —
ocup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ocup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)