OCOP s. n. 1. (Învechit) Șanț de apărare; tranșee. Multă vărsare de sînge s-au făcut atunce în oastea leșească, la sat la Lențești, unde se cunosc ocupurile leșilor făcute de atunce, și pînă astăzi. ureche, let². i, 172. Pre hotarul satului sînt ocupuri făcute de Ieși, precum arată semnele și pînă astăzi. simion dasc., let. 79, cf. m. costin, ap. gîdei. Dîndu leșii războiu au intrat în ocop ș-au scos pe turci tăindu-i. n. costin, let. ii, 10/4. Numai ce s-audzie tunurili dînd din ocup. neculce, l. 138. 2. (Prin nordul Mold.) Coviltir, lexic reg, 105. – PI.: ocopuri. – Și: ocup s. n. – Din pol. okop.