opțiuni
  • info

9 definiții pentru ocolaș (ocol)

Explicative DEX

OCOLAȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

OCOLAȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

ocolaș2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 69r/30 / Pl: ~e / E: ocol + -aș] 1-2 (Șhp) Îngrăditură (mică). 3 Staul. 4-5 (Șhp) Curte (mică).

OCOLAȘ1 sm. ⏲ ‡Subprefect, administratorul unui ocol.

OCOLAȘ2 (pl. -șe) sn. dim. OCOL: a rădicat un ~ numai de frunziș (SB.); Am un ~ Plin de iepurași (GOR.), ghicitoare despre „gură”.

OCOLAȘ 2, ocolașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.

OCOL (pl. -oale) sn. 1 Drum ce face cineva cînd nu urmează calea dreaptă sau cea mai scurtă, înconjur : porumbelul... fără nici un ~ veni și se puse drept pe capul băiatului (ISP.) 2 Drum, călătorie de jur împrejur: a făcut ~ul pămîntului; a da ~, a ocoli, a merge de jur împrejur: se ducea adesea prin grădină, da ~ mărului și tot plănuia (ISP.) 3 Îngrăditură pentru vite: șuri și ocoale pentru boi și vaci (CRG.); a făcut ficiorul un ~ bun și tare și bine îngrădit și a închis într’însul doi bivoli (SB.) 4 Mold. Trans. Maram. Bătătură, curte, ogradă 5 ⏲ ⚖️ ‡Plasă, plaiu (veche împărțire administrativă a județelor); (astăzi) circumscripție judiciară: judecător de ~; judecătorie de ~ [vsl. okolŭ].

Ortografice DOOM

ocolaș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe

ocolaș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe

ocolaș (ocol mic) s. n., pl. ocolașe

Intrare: ocolaș (ocol)
ocolaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolaș
  • ocolașul
  • ocolașu‑
plural
  • ocolașe
  • ocolașele
genitiv-dativ singular
  • ocolaș
  • ocolașului
plural
  • ocolașe
  • ocolașelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocolaș, ocolașesubstantiv neutru

  • 1. rar Diminutiv al lui ocol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. DLRLC
    • format_quote Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106. DLRLC
etimologie:
  • Ocol + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.