9 definiții pentru ocel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCEL, oceli, s. m. Ochi1 simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.
OCEL, oceli, s. m. Ochi1 simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocel sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr ocelle, lat ocellus] (Zlg) Ochi1 (1) simplu, pe care îl au anumite artropode și viermi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCEL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCEL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCEL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocel s. m., pl. oceli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocel s. m., pl. oceli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocel s. m., pl. oceli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OCÉL (< fr.; {s} lat. occellus „ochișor”) s. m. 1. (ZOOL.) Ochi1 (I 1) elementar constituit dintr-o retină simplă, o îngroșare cuticulară, uneori și cristalin, caracteristic viermilor și artropodelor. 2. (BOT.) Celulă mare din epiderma frunzei adaptată pentru recepționarea luminii. 3. (MINER.) Masă globulară a unui mineral inclus în alt mineral.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocel, ocelisubstantiv masculin
- 1. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. MDN '00
etimologie:
- ocelle DEX '09 DEX '98 DN
- ocellus DEX '09 DEX '98 DN