4 definiții pentru ocă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

o1 sf [At: PALIA (1581) / V: (înv) u / Pl: ? / E: mg oka] 1 (Înv) Cauză. 2 (Reg) Vină.

OCĂ1 s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Cauză, motiv, pricină. Pentru ce ocă-i scrisă această carte? NT 1648, 250r. Afla-vei și cuvinte, pentru că românii nu grăim toți într-un chip, cum iaste ocapricina acu adeverință. SA, 4v. Cu oce (pricine) și cui pilde să să întărească. CS, 88v. Dirept aceaea ocă să luom aminte cum au bintătuit Dumnăzău jidovii. C 1692, 518v. Okĕ. Causa. AC, 357. Arată-mi oca aceștiia. PP, 64v. Spune oca pren ce să nu facă. CAT. B, 24; cf. SA, 11r, 13v; CS, 68v; PP, 40r, 124v, 142r, 142v, 144r; AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW; CAT. CALV., apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; SA, apud TEW; CAT. B, 33, 37. 2. (Mold.) Vină,. Nevinovată. Fără de prihană, fără ocă, fără maculă, nemăculată. DM, 155r. Etimologie: magh. oka.

Intrare: ocă
ocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.