3 definiții pentru obsolet
Explicative DEX
obsolet, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. III, 99 / Pl: ~eți, ~e / E: lat obsoletus, -a, -um] (Trs; ltî) Învechit.
*obsolét, -ă adj. (lat. obs-olétus, d. obs-oléscere, a se roade, a dispărea de mult uz. V. ad-olescent). Rar. Ĭeșit din uz, demodat: cuvînt obsolet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBSOLET, -Ă adj. (Latinism învechit, Transilv.) Învechit, vechi. S-a casat acea măsură obsoletă. barițiu, p. a. iii, 99. Cuvînt obsolet. GHEȚIE, R. m. – pl.: obsoleți, -te. – Din lat. obsoletus, -a, -um.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de serearaluca2015
- acțiuni
Intrare: obsolet
obsolet adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)