Definiția cu ID-ul 1378989:
Tezaur
OBSOLET, -Ă adj. (Latinism învechit, Transilv.) Învechit, vechi. S-a casat acea măsură obsoletă. barițiu, p. a. iii, 99. Cuvînt obsolet. GHEȚIE, R. m. – pl.: obsoleți, -te. – Din lat. obsoletus, -a, -um.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de serearaluca2015
- acțiuni