5 definiții pentru obrocire
Explicative DEX
obrocire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: obroci1] 1 (Reg) Vrăjire. 2 Prezicere. 3 (Mun) Menajare. 4 (Reg) Înșelare. 5 Hrănire a cailor.
obrocire f. prevestirea zilelor bune sau rele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrocíre f. (d. obrocesc 2). L. V. Prorocire (de zile bune saŭ rele).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
obrocire, obrociri, s.f. (pop.) prevestire, prezicere (a zilelor bune și negre).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OBROCIRE s. f. (Regional) Acțiunea de a obroci1 și rezultatul ei. 1. Fermecare, vrăjire. cf. polizu. 2. Prevestire, prezicere (a zilelor bune sau rele). Cf. șăineanu, barcianu. – v. obroci1.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de catalinageorgescu14
- acțiuni
Intrare: obrocire
obrocire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||