obrintit¹ sn [At: H XVII, 75 / V: obrân~ / Pl: (rar) ~uri / E: obrinti] (Reg) 1-2 Obrinteală (1-2).

obrintit², ~ă a [At: CALENDARIU (1814), 167/1 / V: (reg) obrân~ / Pl: ~iți, ~e / E: obrinti] 1-2 (Îvp; d. răni, bube) Inflamat (din cauza frigului). 3 (Reg; d. persoane) Slăbănog.

obrântit¹, ~ă a vz obrintit¹

obrântit² sn vz obrintit²

OBRINTIT s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTIT s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)