8 definiții pentru obot

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBOT, obote, s. n. Scândură care leagă în față tălpile saniei. – Cf. bg. hobot.

OBOT, obote, s. n. Scândură care leagă în față tălpile săniei. – Cf. bg. hobot.

OBOT, obote, s. n. Scîndura din față de la sanie.

OBOT ~e n. reg. Chingă care unește capetele anterioare ale tălpilor unei sănii. /cf. bulg. hobot

obot n. botul prins de opleanul saniei. [V. obod].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: obot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obot
  • obotul
  • obotu‑
plural
  • obote
  • obotele
genitiv-dativ singular
  • obot
  • obotului
plural
  • obote
  • obotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obot, obotesubstantiv neutru

  • 1. Scândură care leagă în față tălpile săniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.