opțiuni
  • info

3 definiții pentru oborâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oborî vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 sg. și pl. oboară

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

Intrare: oborâre
oborâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oborâre
  • oborârea
plural
  • oborâri
  • oborârile
genitiv-dativ singular
  • oborâri
  • oborârii
plural
  • oborâri
  • oborârilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oborî, oborverb

  • 1. regional A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doborî omorî ucide
    • format_quote Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. DLRLC
    • format_quote N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
    • format_quote Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187. DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.