13 definiții pentru obligațiune (fin.)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLIGAȚIUNE s. f. v. obligație.
OBLIGAȚIUNE s. f. v. obligație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBLIGAȚIUNE s. f. v. obligație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBLIGAȚIUNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hîrtie de valoare purtătoare de dobîndă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hîrtie de valoare purtătoare de dobîndă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLIGAȚIUNE s. f. elem. obligație (3).
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obligați(un)e f. 1. ceeace obligă; 2. motiv de recunoștință; 3. necesitate impusă cuiva; 4. orice îndatorire de plată: 5. titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termen.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*obligațiúne f. (lat. obligátio, -ónis). Datorie, lucru impus de religiune, de lege, de morală: a’mplini obligațiunile de bun cetățean. Îndatorare, motiv de recunoștință: a avea obligațiunĭ față de un amic (și -áție). Com. Titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLIGAȚIE, obligații, s. f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. (Fin.; în foma obligațiune) Valoare mobiliară reprezentând un titlu de credit pe termen lung, emisă de o autoritate de stat și de companii autorizate în acest sens, prin care beneficiarul împrumutului se obligă să restituie deținătorului suma împrumutată de acesta și să-i plătească o dobândă. [Var.: obligațiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBLIGAȚIE, obligații, s. f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă. [Var.: obligațiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBLIGAȚIE, obligații, s. f. 1. Ceea ce i se impune cuiva sau își impune cineva să facă într-o anumită situație; datorie, sarcină, îndatorire. A spus la început că are obligații față de mamă și de două surori. PAS, Z. I 94. Printre oamenii noștri am contractat o obligație. C. PETRESCU, Î. II 105. 2. Legătură juridică prin care o persoană poate fi constrînsă de altă persoană să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. (Fin., mai ales în forma obligațiune) Titlu înscris (emis de stat sau, în țările capitaliste, de o societate pe acțiuni), reprezentînd o sumă de bani împrumutată, care trebuie restituită într-un anumit timp și care dă drept deținătorului la o dobîndă anuală fixă. – Variantă: obligațiune (GHICA, S. 449) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBLIGAȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBLIGAȚIE ~i f. 1) Sarcină obligatorie; angajament; datorie. 2) Act juridic care obligă o persoană la o anumită acțiune. 3) Hârtie de valoare care se emite cu ocazia unui împrumut de stat. [G.-D. obligației; Sil. -bli-, -ți-e] /<fr. obligation, lat. obligatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obligațiune (titlu de credit) (desp. o-bli-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. obligațiunii; pl. obligațiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obligațiune (hârtie de valoare) (o-bli-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. obligațiunii; pl. obligațiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
obligațiune, -ni.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: o-bli-ga-ți-u-ne
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obligațiune, obligațiunisubstantiv feminin
- 1. Valoare mobiliară reprezentând un titlu de credit pe termen lung, emisă de o autoritate de stat și de companii autorizate în acest sens, prin care beneficiarul împrumutului se obligă să restituie deținătorului suma împrumutată de acesta și să-i plătească o dobândă. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- obligation DEX '09 DEX '98 DN
- obligatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN