7 definiții pentru obligă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo.

ÓBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo.

obligă sf [At: ALECSANDRI, T. 1256 / A și: obli / Pl: ? / E: it òbbligo] (Înv) Obligație de plată Si: poliță.

òbligă f. obligațiune de plată (vorbă ieșită din uz): iacă o obligă din partea mea AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

óbligă (înv.) (o-bli-) s. f., g.-d. art. óbligii; pl. óbligi

óbligă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. óbligii; pl. óbligi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÓBLIGĂ s. v. cambie, poliță, trată.

obligă s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.

Intrare: obligă
  • silabație: o-bli-gă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligă
  • obliga
plural
  • obligi
  • obligile
genitiv-dativ singular
  • obligi
  • obligii
plural
  • obligi
  • obligilor
vocativ singular
plural

obligă

etimologie: