4 definiții pentru obituar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obituar sn [At: IORGA, I. L. II, 537 / Pl: ? / E: lat obituarium] (Ltî) Listă cu numele persoanelor decedate pe care le pomenește preotul în slujbe sau în rugăciuni Si: pomelnic.

OBITUÁR s.n. (Franțuzism) Pomelnic. [Pron. -tu-ar. / < fr. obituaire, cf. lat. med. obituarius < obitus – moarte]. corectată

OBITUÁR s. n. 1. depozit mortuar unde se păstrează corpurile presupuse a fi în stare de moarte aparentă. 2. listă de oameni decedați; pomelnic. (< fr. obituaire, lat. obituarium) corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: obituar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obituar
  • obituarul
  • obituaru‑
plural
  • obituare
  • obituarele
genitiv-dativ singular
  • obituar
  • obituarului
plural
  • obituare
  • obituarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)