OAREȘICE pron. nehot., adj. nehot., adv. (Învechit) 1. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Eu mă voiu duce ȋn rai și de acolo voi aduce oareșice (a. 1600 – 1625). gcr i, 63/31. Să fie măcar un cățel sau un canar, pentru că trebuie oareșce să iubească un om. kotzebue, u. 9^r/19. Și fapta cea bună ce se afla ȋntru ea să vedea asupra ei oareșce ceresc. beldiman, n. p. ii, 67/11. Cînd voiu dobîndi bani, ȋți voiu cumpăra cȋte oareșice. drăghici, r. 92/16. Oareșce am să-ți vorbesc. i. văcărescul, p. 11/8. 2. Adj. nehot. Oarecare (II 1). Acolo este oareșce deosebire. kotzebue, u. 24^r/28. Tot mai află ușurare Și oareșice răsuflare, biruind-o cȋtva. pann, e. i, 36/4. Acelea două funcțiuni principale pentru această țeară devenind vacante... a trebuit să producă oareșice mișcare. barițiu, p. a. i, 575. 3. Adv. Puțin, ceva; întrucîtva. Iară singur hatmanul... au stătut oareșce a săgeta ȋn gloata leșilor. muste, ap. iorga, l. i, 224. Zăbovindu-se oareșce la voroavă domnul cu pașa. gheorgachi, let. iii, 326/12. Mai viindu-și în fire oareșce, cerșu de la cei ce era cu dînsul 2 bucăți de pȋine. mineiul (1776), 27^v2/32. Poeticul... o au mai mîngȋiet-o oarișce (cca 1800). gcr ii, 182/8. Mai potolindu-se oareșce Pasvandu, s-au gătit cȋrjalii să intre în țară. dionisie, c. 201, cf. 215. Fericit tînărul acela carea va fi la a doua stepenă după Telemah, cu toate că să află depărtat oareșice. beldiman, n. p. i, 39/20. Durearea mea cea mare oareșce să-mi alinez. id. o. 8/15. Partea ce am dat lui Iordachi este oareșce mai sporită (a. 1822). uricariul, xi, 349. O! cȋt ne-am folosi toți de obște, cȋnd și lingușirea cătră cei mai mari măcar oareșce s-ar mai împuțina. golescu, ȋ. 113. – Și: (învechit) oarișce adv. – Oare¹ + și + ce.