năzar sn [At: DDRF / V: na~ / Pl: ~i / E: pvb năzări] (Reg) 1 Viziune. 2 Teamă. 3 Viciu. 4 Patimă. 5 (D. cai; îla) Cu nazar Fricos. 6 (D. cai; îal) Care mușcă și aruncă din copite.

năzar și nazar n., pl. urĭ (vsl. nazorŭ, bănuĭală. V. năzărește). Năzărire. spaimă: cal cu năzar.

nazar² sn vz năzar

‡NAZAR sbst. Hatîr, favoare: ministrul mă are la ~ și... m’a chemat azi la cabinetul său (ALECS.) [tc.].

2) nazár V. năzar.

năzar, năzaruri, s.n. (reg.) 1. năzărire, viziune. 2. teamă, spaimă. 3. nărav.

NĂZAR s. n. (Regional) Năzărire, viziune; teamă, spaimă; nărav (2). Cf. ddrf, gheție, R. m., BARCIANU, SCRIBAN, D., CONV. LIT. XLIV, 1004. ◊ Loc. adj. Cu nazar = (despre cai) fricos, sperios; cu nărav. Cf. gheție, r. m., șio ii₁, 271. Cal cu năzar. scriban, d. – Pl.: năzaruri. – Și: nazar s. n. – Postverbal al lui năzări.