4 definiții pentru năsliciune
Explicative DEX
năsliciune sf [At: PSALT. 226 / Pl: ~ni / E: năsli + -ciune] (Îvr) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.
năslicĭúne f. și năslitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Năzuĭală, tendență. – Și în-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
năsliciune, năsliciuni, s.f. (înv.) dorință, poftă; pornire, imbold, năslire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂSLICIUNE s. f. (Învechit, rar) Dorință, poftă; pornire, imbold. Spurcă-se în lucrurele lor; și curvie feaceră întru începutele (năsliciunile d, purtarea lor b 1938) sale. psalt. 226, cf. 44. – Pl.: năsliciuni. – Năsli + suf. -ciune.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de dianartemis
- acțiuni
Intrare: năsliciune
năsliciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||