opțiuni
  • info

3 definiții pentru nălucit

Explicative DEX

NĂLUCIT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

NĂLUCIT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucit, ~ă a [At: ȚICHINDEAL, F. 259/1 / Pl: ~iți, ~e / E: năluci] 1 Care există numai în închipuirea cuiva. 2 Plăsmuit de imaginație, de minte. 3 (Rar; d. oameni) Uluit ca de o vedenie.

Tezaur

NĂLUCIT, -Ă adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. Nu vă urîți întră voi înșivă pentru desclinirea legilor nălucite. Țichindeal, F. 259/1, cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, C. PETRESCU, a. R. 11. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit (ca de o vedenie). Dormeau adînc oștenii în noaptea diafană, Cînd eu sării afară dincortul de mătasă – Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem, – Flamura otomană. bacovia, o. 135. – pl.: năluciți, -te. – v. năluci.

Intrare: nălucit
nălucit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălucit
  • nălucitul
  • nălucitu‑
  • nălucită
  • nălucita
plural
  • năluciți
  • năluciții
  • nălucite
  • nălucitele
genitiv-dativ singular
  • nălucit
  • nălucitului
  • nălucite
  • nălucitei
plural
  • năluciți
  • năluciților
  • nălucite
  • nălucitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nălucit, nălucităadjectiv

  • 1. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi năluci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.