NUVELISTICĂ s. f. Totalitatea nuvelelor (unui scriitor, ale unei epoci, ale unei literaturi). Nuvelistica lui Rebreanu fixează momente și din viața orașului. V. ROM. noiembrie 1953, 284.

NUVELISTICĂ s.f. Totalitatea nuvelelor unui scriitor, ale literaturii unei epoci etc. [Gen. -cii. / cf. germ. Novellistik].

NUVELISTICĂ f. Ansamblul creațiilor nuvelistice aparținând unei epoci, unei literaturi sau unui scriitor. /nuvelist + suf. ~ic

NUVELISTIC, -Ă I. adj. referitor la nuvelă. II. s. f. totalitatea nuvelelor unui scriitor, ale unei epoci sau ale unei literaturi. (< germ. novellistisch, /II/ Novellistik)

nuvelistică s. f., g.-d. art. nuvelisticii

nuvelistică s. f., g.-d. art. nuvelisticii

nuvelistică s. f., g.-d. art. nuvelisticii

NUVELISTIC, -Ă adj., s. f. 1. adj. Care aparține nuvelei (2), care se referă la nuvelă, de nuvelă. Trecem cu vederea... publicările novelistice din viața societății române. maiorescu, cr. iii, 6. Toate încercările nuvelistice ale poetului vin din epoca lui de formație. lovinescu, c. ix, 5. 2. s. f. Totalitatea nuvelelor (2) unui scriitor, ale unei epoci sau ale unei literaturi. În această precizare a tiparelor prime... stă, prin urmare, adevărata importanță a „nuvelisticei” ca și a întregei literaturi de tinerețe a lui Eminescu. lovinescu, c. x, 6. Nuvelistica lui Rebreanu fixează momente și din viața orașului. v. rom. noiembrie 1953, 284. – pl.: nuvelistici, -ce. – Și: (astăzi rar) novelistic, -ă adj. - Nuvelist + suf. -ic. – Pentru novelistic, cf. germ. novellistisch, Novellistik.