NUMULITIC, -Ă, numulitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. (Geol.) Paleogen. 2. Adj. (Despre terenuri) Care conține fosile de numuliți, format din numuliți. ♦ Care aparține numuliticului (1), privitor la numulitic. – Din fr. nummulitique.

numulitic, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr nummulique] 1 a (D. terenuri) Care conține numuliți (2). 2 a (D. terenuri) Format din numuliți (2). 3 sn (Glg) Paleogen. 4 a Care datează din paleogen. 5 a Care se referă la paleogen.

NUMULITIC, -Ă, numulitici, -ce, s. n., adj. 1. (Geol.) Paleogen. 2. Adj. (despre terenuri) Care conține fosile de numuliți, format din numuliți. ♦ Care aparține numuliticului (1), privitor la numulitic. – Din fr. nummulitique.

NUMULITIC², -Ă, numulitici, -e, adj. Care conține numuliți. Calcar numulitic. ♦ Care este din epoca numuliticului. Terenuri numulitice.

NUMULITIC, -Ă adj. Care conține fosile de numuliți. ♦ Care datează din perioada paleogenă. // s.n. Paleogen. [< fr. nummulitique].

NUMULITIC, -Ă I. adj. care conține fosile de numuliți. II. adj., s. n. (din) paleogen. (< fr. nummulitique)

NUMULITIC² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de prima perioadă a erei terțiare; propriu acestei perioade. 2) Care datează din această perioadă; paleogen. 3) Care este constituit din numuliți. Calcar ~. /<fr. nummulitique

numulitic a. în formă de linte: calcar numulitic.

* numulític, -ă adj. (d. numulit). Geol. În care se află numuliți: teren numulitic.

numulitic¹ adj. m., pl. numulitici; f. numulitică, pl. numulitice

numulitic¹ adj. m., pl. numulitici; f. numulitică, pl. numulitice

numulitic adj. m., pl. numulitici; f. sg. numulitică, pl. numulitice

NUMULITIC s., adj. v. paleogen.

NUMULITIC s., adj. (GEOL.) paleogen. (Depozite ~.)