NUD, -Ă, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fără nici un veșmânt, complet dezbrăcat, gol. ◊ Floare nudă = floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul dintre aceste două elemente. 2. S. n. Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat; spec. reprezentare în artele plastice a unui corp omenesc gol. 3. Adj. Fără ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fără artificii, fără complicații; simplu; curat, pur. 4. Adj. (În sintagma) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it. nudo.

nud¹, ~ă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 71 / Pl: (1-3, 6-10,12-14) nuzi, ~e, (4-5,11) ~uri / E: lat nudus, -a, -um, it nudo] 1 a (Liv; d. corpul omenesc sau, rar, d. părți ale lui) Fără veșminte Si: dezbrăcat, gol, (pop) despuiat, (reg) pieligos. 2 a (Fig) Lipsit de argumente Si: gol. 3 a (Fig) Care nu este întemeiat. 4 sn (Liv) Corp omenesc complet dezbrăcat, gol Si: nuditate (3). 5 sn Reprezentare în artele plastice a unui corp omenesc complet dezbrăcat. 6 a (D. plante și părți ale lor) Care este lipsit de păr sau de puf. 7 a (D. flori) Care este lipsit de petale și sepale. 8 a (Jur; îs) Proprietate ~ă Bun de al cărui uzufruct beneficiază temporar altă persoană decât proprietarul. 9 a (Nob) Neted (1). 10 a (Spc) Fără ornamente Si: simplu. 11 sn Suprafață netedă a unui element de arhitectură sau de construcție, pe care se detașează atât părțile în relief, cât și părțile adâncite ale ornamentului. 12 a (Fig) Care este fără artificii, fără complicații Si: simplu. 13 a (Fig) Clar. 14 a (Fig) Pur.

*NUD I. adj. Gol, despuiat II. (pl. -duri), sn. 🔷 ⛏ Corp gol, despuiat, figură în pielea goală [lat.].

NUD, -Ă, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fără nici un veșmânt, complet dezbrăcat, gol. ◊ Floare nudă = floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul dintre aceste două elemente. 2. S. n. Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat: spec. reprezentare în artele plastice a omului complet dezbrăcat. 3. Adj. Fără ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fără artificii, fără complicații; simplu; curat, pur. 4. Adj. (În sintagma) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it. nudo.

NUD¹, nuduri, s. n. Corp gol, neacoperit, neîmbrăcat, sau statuie, pictură care reprezintă un corp omenesc gol. Un nud de femeie. CAMIL PETRESCU, T. II 7. Își admira nudul în oglinda mare cu ramă de nuc. REBREANU, R. I 207. ◊ Fig. (Glumeț) Un hipopotam ca un burghez rumen și bine instalat, care-și are baia la domiciliu, a ieșit, și pozează pentru nudul lui trandafiriu. ANGHEL, PR. 113.

NUD, -Ă adj. Neîmbrăcat, gol. ♦ Pur, curat, fără aparență înșelătoare. ◊ Proprietate nudă = proprietate fără uzufruct. // s.n. 1. Corp gol, fără veșminte. 2. Statuie sau pictură reprezentînd un corp gol. [Pl. nuzi, nude, (s.n.) nuduri. [< lat. nudus].

NUD, -Ă I. adj. 1. (despre corpul omenesc) neacoperit, gol. 2. (fig.) simplu, pur, curat. ♦ proprietate ~ă = proprietate fără uzufruct. II. s. n. 1. corp dezbrăcat fără veșminte. 2. statuie, pictură reprezentând un corp gol. (< it. nudo, lat. nudus)

NUD² ~uri n. 1) Corp omenesc fără nici un fel de veșminte pe el. 2) Operă de artă plastică care reprezintă un corp de om gol. /<lat. nudus, it. nudo

nud² s. n., pl. nuduri

nud² s. n., pl. nuduri corectat(ă)

nud s. n., pl. nuduri

nud (nuduri), s. n. – Trup dezbrăcat. It. nudo. – Der. (din fr.) nudism, s. n.; nudist, s. m.; nuditate, s. f.

NUD² s. n. v. nut.

NUD¹, -Ă adj., s. n. 1. adj. (Livresc; despre corpul omenesc sau, rar, despre părți ale lui) Fără veșminte; dezbrăcat, gol, (popular) despuiat, (regional) pieligos. Fața, mîinile și celelalte nude, adecă goale, ale trupului părți. învăȚătură, 71, cf. pontbriant, d. Venus de la Milo este pe jumătate nudă. maiorescu, cr. iii, 31. Bucolica undă-i primește... Prelinsă pe nudele corpuri. macedonski, o. i, 71, cf. 152, 230. Artistul n-a căutat decît prilejul de a reprezenta o serie de figuri nude și vînjoase. oțetea, r. 282. ♦ Fig. Lipsit de argumente; care nu este întemeiat; gol. Benkö, Gebhardi și Engel... nu ni ofer decît o nudă afirmațiune. hasdeu, i. c.i, 17. 2. s. n. (Livresc) Corp omenesc complet dezbrăcat, gol; nuditate (1). Își admira nudul în oglinda mare cu ramă de nuc. rebreanu, r. i, 207. În statuia de bronz a lai David, Donatello reprezintă nudul direct și fără reticențe. oȚetea, r. 268. Uns pe nud cu ulei de rigan și stropit în dulamă și camilafcă cu apă de Colonia adevărată. arghezi, b.117. ◊ (Glumeț) Un hipopotam, ca un burghez rumen și bine instalat, care-și are baia la domiciliu, a ieșit și pozează pentru nudul lui trandafiriu. anghel, pr. 113. ♦ Statuie, pictură; desen etc. care reprezintă un nud (2). Nudurile Adelei coborîseră din păreți și multiplicate la infinit, prinzînd viață, se plimbau prin odaie. ardeleanu, u. D. 103, cf. 13. [Privi] cercetător nudul de gips. camil petrescu, t. ii, 13, cf. 7. Prezența nudului [în sculptura greacă] este ceva curent. oprescu, i. a. iii, 27. În loc de nuduri și naturi moarte, mulți își luaseră obiceiul de a-și împodobi dormitoarele și sufrageriile cu chipuri de martiri. stancu, r. a. iv, 334. ◊ (Prin analogie) În „Călin” [Eminescu] a reușit să picteze o fată aproape goală... „nudul” lui, ca și pînzele marilor pictori clasici, nu poate provoca decît sentimentul estetic, ibrăileanu, s. l. 201. 3. adj. (Despre plante și părți ale lor) Care este lipsit de păr sau de puf. Apocynaceaele [au] filamentele staminelor nude, fără peri lînoși. grecescu, fl. 16. ♦ (Despre flori) Care este lipsit de petale și sepale. [Floare] nuda sau fără calyx și fără corola. caiet, 78^r/21. 4. adj. (Jur.; in sintagma) Proprietate nudă = bun de al cărui uzufruct beneficiază temporar altă persoană decît proprietarul. Uzufructul se dă la o persoană și proprietatea nudă la alta. HAMANGIU, C. C. 191. 5. adj. Neted (1); spec. fără ornamente, simplu. Nu mai pridideam alergînd de la o moschee la alta, vrăjiți mereu de măreția lor de piatră nudă. camil petrescu, o. iii, 104. ♦ (Substantivat, n.) Suprafață netedă a unui element de arhitectură sau de construcție, pe care se detașează atît părțile în relief, cît și părțile adîncite ale ornamentului. Nudul zidului. ltr. ** Fig. Care este fără artificii, fără complicații, simplu; clar, curat, pur. Dacă mai avusese unele îndoieli, vijelia nervilor mei le spulberase, lăsînd în locul lor nuda certitudine. galaction, o. 104. Ei caută să revină la arta lui Palladio, la acea nudă și elegantă simplicitate. oprescu, i. a. iii, 36. Simplitatea aproape nudă, transparentă a stilului lui Rebreanu servește în mod excepțional intențiilor artistice ale prozatorului. v. rom. noiembrie 1953, 309. – pl.: (adj.) nuzi, -de, (s. n.) nuduri. – Din lat. nudus, it. nudo.