nucleoproteidă sf [At: ENC. AGR. / P: ~cle-o~ / Pl: ~de / E: fr nucléoproteide] (Blg) Compus organic constituit din acid nucleic și proteină bazică prezent în structura tuturor celulelor animale și vegetale Si: nucleoproteină.

NUCLEOPROTEIDĂ, nucleoproteide, s. f. (Mai ales la pl.) Nume dat substanțelor care constituie componenții principali ai nucleelor celulare prezente în plasma celulelor și în multe secreții ale organismului animal.

NUCLEOPROTEIDĂ s.f. Nucleoproteină. [< fr. nucléoprotéide].

NUCLEOPROTEIDĂ s. f. nucleină. (< fr. nucléoprotéide)

NUCLEOPROTEIDĂ ~e f. Substanță organică compusă din acizi nucleici și proteine bazice, care se află în nucleul și în plasma tuturor celulelor organice. [Sil. -cle-o-pro-te-i-] /<fr. nucléoprotéide

nucleoproteidă (desp. nu-cle-o-pro-) s. f., g.-d. art. nucleoproteidei; pl. nucleoproteide

nucleoproteidă (nu-cle-o-pro-) s. f., g.-d. art. nucleoproteidei; pl. nucleoproteide

nucleoproteidă s. f. (sil. -cle-o-pro-)

NUCLEOTÍDĂ (sau NUCLEOPROTEÍDE) (< fr.) s. f. pl. (BIOCHIM.) Componenți esențiali ai tuturor celulelor vii, sub formă de acizi nucleici sau de fosfați ai acestor acizi. N. sunt constituite dintr-o moleculă de bază purinică sau pirimidinică, o moleculă de pentoză și una de acid fosforic. Se obțin prin hidroliza parțială a acizilor nucleici. Unele n. acționează ca transportori de energie în diverse reacții enzimatice.