noțional, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. L. 75 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr notionnel] 1-3 Care ține de noțiune (1-3). 4-6 Privitor la noțiune (1-3). 7-9 Care exprimă o noțiune (1-3).

NOȚIONAL, -Ă adj. Referitor la noțiune, care ține de noțiune. [Pron. -ți-o-. / < fr. notionnel].

NOȚIONAL, -Ă adj. referitor la noțiune. (< fr. notionnel)

NOȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care ține de noțiuni; propriu noțiunilor. Conținut ~. [Sil. -ți-o-] /<fr. notionnel

noțional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. noționali; f. noțională, pl. noționale

noțional (-ți-o-) adj. m., pl. noționali; f. noțională, pl. noționale

noțional adj. m. (sil. -ți-o), pl. noționali; f. sg. noțională, pl. noționale

NOȚIONAL, -Ă adj. (< fr. notionnel): în sintagma conținut noțional (v.).

NOȚIONAL adj. abstract, conceptual. (Conținutul ~ al unui enunț.)

NOȚIONAL adj. abstract, conceptual. (Conținutul ~ al unui enunț.)

NOȚIONAL, -Ă adj. Care ține de noțiune (1), privitor la noțiune, de noțiune. Autorii comici obișnuiesc să pună nume care, prin conținutul lor noțional, ...să samene cu personagiul. ibrăileanu, s. l. 75, cf. 13. [La unele cuvinte], atitudinea sentimentală a subiectului vorbitor... copleșește sensul propriu-zis, pur intelectual sau noțional. iordan, stil. 13. Scriitorul este și un spirit foarte învățat, cu un sistem noțional complex. vianu, m. 206, cf. 46, id. s. 8. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: noționali, -e. – Din fr. notionnel.