NOVOCAINĂ s. f. Substanță chimică în formă de ace incolore, inodore, cu gust ușor amar, puțin solubile în apă, solubile în alcool, folosită ca anestezic local. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. novocaïne.

novocaină sfs [At: BIANU, D. S. / P: ~ca-i~ / V: (rar) ~in sn / E: fr novocaïne] Produs de sinteză care se prezintă sub formă de cristale aciculare, incolore, cu gust ușor amar, puțin solubile în apă, și care are acțiune anestezică locală Si: procaină.

NOVOCAINĂ, novocaine, s. f. Substanță chimică în formă de ace incolore, inodore, cu gust ușor amar, puțin solubile în apă, solubile în alcool, întrebuințată ca anestezic local. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. novocaïne.

NOVOCAINĂ, novocaine, s. f. Substanță care se prezintă în formă de ace incolore, solubile în apă și în alcool, întrebuințată ca anestezic local.

NOVOCAINĂ s.f. Substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, întrebuințată ca anestezic local; procaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. novocaïne].

NOVOCAINĂ s. f. substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, anestezic local. (< fr. novocaïne)

NOVOCAINĂ ~e f. Preparat sintetic sub formă de cristale incolore, inodore, solubile în apă și în alcool, întrebuințat în medicină (ca anestezic). [Sil. -ca-i-] /<fr. novocaïne

novocain sn vz novocaină

novocaină s. f., g.-d. art. novocainei

novocaină s. f., g.-d. art. novocainei

novocaină s. f., g.-d. art. novocainei

NOVOCAÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. novus „nou” + fr. [co]caine „cocaină”) s. f. Clorhidrat de para-aminobenzoildietilaminoetanol; substanță chimică cu acțiune anestezică locală. Sin. procaină, sincaină.

NOVOCAINĂ s. (FARM.) procaină, sincaină.

NOVOCAINĂ s. (FARM.) procaină, sincaină.