NOVAȚIE, novații, s. f. 1. Act juridic prin care se stinge o obligație veche și se înlocuiește cu alta nouă. 2. (Rar) Inovație. – Din fr. novation, lat. novatio.

novație sf [At: HAMANGIU, C. C. 185 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr novation, lat novatio, -onis] 1 Act juridic prin care o obligație nouă și cu un alt conținut se substituie unei obligații vechi ce se stinge. 2 (Rar) Inovație.

NOVAȚIE, novații, s. f. 1. Act juridic prin care o obligație nouă și cu alt conținut se substituie unei obligații vechi (ce se stinge). 2. (Rar) Inovație. – Din fr. novation, lat. novatio.

NOVAȚIE, novații, s. f. 1. (Jur.) Stingerea unei obligații prin crearea alteia noi care o înlocuiește și care diferă în mod esențial de ea. 2. (Rar) Inovație.

NOVAȚIE s.f. 1. Stingere a unei obligații prin crearea alteia noi, care se deosebește de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului. 2. (Rar) Inovație. [Gen. -iei, var. novațiune s.f. / cf. fr. novation, lat. novatio].

NOVAȚIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. înțelegere intervenită între părțile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligațiile stabilite inițial. 3. înlocuire a unui contract de comerț exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)

NOVAȚIE ~i f. Act juridic constând în stingerea unei obligații vechi (între două persoane sau organizații) și înlocuirea ei cu alta nouă. /<fr. novation, lat. novatio, ~onis

novațiune sf vz novație

NOVAȚIUNE s.f. v. novație.

novațiune f. Jur. schimbarea unei obligațiuni, a unei datorii într’alta: novațiunea nu se operă decât între persoane capabile de a contracta.

* novațiúne f. (lat. novátio, -ónis. V. inovațiune). Jur. Înoirea unuĭ titlu, înlocuirea luĭ pintr’unu noŭ: novațiunea uneĭ polițe.

novație (desp. -ți-e) s. f., art. novația (desp. -ți-a), g.-d. art. novației; pl. novații, art. novațiile (desp. -ți-i-)

novație (-ți-e) s. f., art. novația (-ți-a), g.-d. art. novației; pl. novații, art. novațiile (-ți-i-)

novație s. f. (sil. -ți-e), art. novația (sil. -ți-a), g.-d. art. novației; pl. novații, art. novațiile (sil. -ți-i-)