notabilitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr notabilité] 1 (Lsg; îdt) Importanță. 2 (Mpl) Personaj de seamă. 3 (Mpl) Personalitate cu situație politică și socială importantă, cu prestigiu, cu vază Si: (irn) notabil (7).

NOTABILITATE, notabilități, s. f. (Mai ales la pl.) Personaj important, personalitate cu vază. Se așeză în fundul sălei, în mijlocul notabilităților. BART, E. 145. Este tocmai locul public de predilecțiune al tuturor notabilităților. CARAGIALE, O. III 141.

NOTABILITATE s.f. Caracterul a ceea ce este notabil. ♦ (la pl.) Personalități de seamă, importante. [Cf. fr. notabilité].

NOTABILITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este notabil. 2. (pl.) personalitate de seamă, cu situație politică sau socială importantă; notabil. (< fr. notabilité)

NOTABILITATE ~ăți f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. Persoană care are un rol important în viața publică (deținând un rang înalt în ierarhia socială). ~ăți locale. /<fr. notabilité

notabilitate f; 1. caracterul celor notabile: 2. persoană notabilă.

* notabilitáte f. (nlat. notabilitas, – átis). Calitatea de a fi notabil. Persoană notabilă.

notabilitate s. f., g.-d. art. notabilității; pl. notabilități

notabilitate s. f., g.-d. art. notabilității; pl. notabilități

notabilitate s. f., g.-d. art. notabilității; pl. notabilități

NOTABILITĂȚI s. pl. notabili (pl.). (~ile orașului.)

NOTABILITĂȚI s. pl. notabili (pl.). (~ile orașului.)