normalian, -ă s. m. f. (înv.) (În Franța) Fost elev al Școlii Normale Superioare ◊ „Cu N. N. Condeescu, A. Dupront va rămâne în strânsă legătură: normalianul «étranger» român servea în țara sa drept călăuză normalianului francez!” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. normalien, -ienne; PR 1850; DN3 – alte sensuri)